Basarabia Pamant Romanesc

Basarabia Pamant Romanesc
Page copy protected against web site content infringement by Copyscape

Tuesday, February 12, 2008

Cucerim Elveţia cu şoferul-scriitor


Un român care trăieşte în Elveţia şi este şofer de autobuz a fost recompensat cu Premiul „Robert Walser“ pentru debut în proză. Primul roman al craioveanului Marius Daniel Popescu, „Simfonia lupului“, a fost primit cu entuziasm de critica literară elveţiană. Printre prietenii săi din România se numără Caius Dobrescu şi Marius Oprea. El se prezintă „şofer de autobuz, român, ţigan şi un mare petrecăreţ“.

Marius Daniel Popescu, născut în Craiova, s-a căsătorit cu o elveţiancă şi trăieşte din 1990 la Lausanne, unde conduce un autobuz al municipalităţii.

Un român care trăieşte în Elveţia şi este şofer de autobuz a fost recompensat cu Premiul „Robert Walser“ pentru debut în proză. Primul roman al craioveanului Marius Daniel Popescu, „Simfonia lupului“ („La symphonie du loup“), de 400 de pagini, a fost primit cu entuziasm de critica literară elveţiană.

Dintre 60 de autori aspiranţi la Premiul „Robert Walser“, juriul elveţian a ales un singur nume: Marius Daniel Popescu, scriitor, şofer de autobuz la Lausanne, ţigan şi imigrant.

„E cel mai prestigios premiu din Elveţia, la care concurează toţi scriitorii de limbă franceză şi germană. Nu mă aşteptam în niciun caz să-l iau eu. Culmea culmilor e că nu a câştigat niciodată unul de limbă franceză, până la mine, un român“, povesteş te autorul pentru EVZ.

AUTODIDACT

„Am învăţat franceza din mers“


Povestea fabuloasă a lui Marius Daniel Popescu aduce cu cea a lui Panait Istrati, scriitorul autodidact atât de celebrat în Franţa. S-a născut la Craiova în 1963, într-o familie de romi. După armată, intră la Facultatea de Silvicultură din Bra- şov şi înfiinţează săptămânalul „Replica“, dar Revoluţia îl prinde pe străzi, unde cunoaşte o elveţiancă de care se îndrăgosteşte. Cu ea, trece graniţa spre Lausanne, unde se stabileşte fără să fi ştiut o boabă de franceză.

„Am învăţat din mers, sunt autodidact. Ştiu bine franceză, dar vorbesc cu un accent din ăla greu de tot“, spune Popescu. Într-un an de zile a prins-o atât de bine, încât s-a apucat să „jongleze“ cu ea, în versuri, influenţat încă, din ţară, de Alexandru Muşina, pe care-l numeşte „maestrul meu“.

„Străinul tot străin rămâne“


Prima carte în limba franceză, „4 x 4, poèmes tout-terrains“, i-a apărut la Editura Antipodes, în 1995. I-a luat şapte ani să scrie „Simfonia lupului“, care ar putea fi tradusă la Humanitas, şi are acum în lucru alte patru romane, la care scrie frenetic, după serviciu.

„Sunt un personaj bizar pentru toată lumea. Străinul tot străin rămâne. Ăştia ar vrea să fiu şi ţigan, şi evreu, şi toate năzbâtiile, dar eu nu sunt decât un român care munceşte pe autobuz, are copii şi nevastă, care scrie din când în când şi care mai scoate o revistă de literatură în limba lor“, spune Popescu, căsătorit cu pictoriţa Marie-José Imsand şi tatăl a două fetiţe, de 10, respectiv 15 ani. „Am plecat din dragoste din România, nu de altceva. Acum mă întorc regulat în ţară, dar nu ştiu dacă maş stabili de tot, nu ştiu ce mi-ar putea oferi România“.

Redactor-şef la „Pătrunjelul“

La el acasă, în Prilly, pe lângă Lausanne, are instalată redacţia propriei reviste, „Le Persil“ - „Pătrunjelul“. „Lucrez cu cine vreau, banii merg cât de cât. Revista iese cam în 1.000-1.200 de exemplare şi o scot când am timp, la o lună- două. Mai fac întâlniri literare pe la licee şi le public tinerilor texte, promovez scriitori“, adaugă autorul, căruia românii din Elveţia îi spun că „mai schimbă în bine imaginea asta a României“.

Intră aici pentru a asculta câteva dintre poeziile lui Marius Dragoş Popescu, recitate de actorul Julien Burri.

TROFEUL

Premiu de 20.000 de franci elveţieni


Unul dintre cele mai prestigioase trofee din Elveţia, Premiul „Robert Walser“ se acordă anual, începând din 1978, pentru o lucrare de debut, fie în limba franceză, fie în limba germană. Premiul literar este oferit de oraşul Biel/Bienne, locul natal al scriitorului Robert Walser, şi are o valoare de 20.000 de franci elveţieni. Distincţia îi va fi înmânată scriitorului român pe 12 aprilie, la Bienne.

CARTEA CÅŞTIGĂTOARE

„Ne face să vizităm România lui Ceauşescu“


Cunoscut până acum ca poet atât în România, cât şi în Elveţia, Marius Daniel Popescu a debutat fulminant în proză, cu romanul „Simfonia lupului“, publicat la editura José Corti, o poveste autobiografică foarte bine primită de critica din Ţara Cantoanelor. „S-a născut un prozator“, titra publicaţia „Le Temps“. „Nu sărbătorim în fiecare zi apariţia unui autor care scrie în limba ţării care l-a adoptat, apariţia unei cărţi care captivează şi creează un univers pe care-l păstrezi apoi săptămâni întregi“. „Simfonia lupului“ vorbeşte despre copilăria autorului în România regimului comunist, iar alături de el, în roman, se află bunicul său. „Marius Daniel Popescu ne face să vizităm România lui Ceauşescu, o lume absurdă şi autoritară, în care poţi fi fericit, dar şi uimitor de trist“, scriu criticii elveţieni.

Cartea are 400 de pagini. Începe cu înmormântarea tatălui său, cu sicriul montat pe un camion şi reunirea familiei răspândite. „Apoi - scrie «Le Temps» - Marius Daniel Popescu ne cheamă să vizităm oraşul Lausanne cu ironia afectuoasă a celor care au venit din alte părţi ale lumii şi văd specificul zonei, de mult uitat de localnici.“ Romanul se sfârşeşte cu sinuciderea unui personaj, Silver, pictor şi sculptor de excepţie, dar care are un destin patetic. El vrea să devină judecător în România comunistă pentru a schimba de unul singur cursul istoriei. El crede că ceea ce ai nevoie trebuie să înveţi cu inima. Dar nu ştie să înveţe nici cu inima, nici altfel. La examenele de Drept are eşec după eşec. Sora lui, care e judecătoare şi este idolul lui, se sinucide în toaleta Palatului de Justiţie. Silver, în aceste condiţii, îşi ia şi el viaţa în timp ce are loc căderea comunismului.

Reprezentanţii librăriilor Payot, în care „Simfonia lupului“ se vinde cu 22 de euro, sunt încântaţi: „Îl cunoşteam ca autor al , pline de vervă şi de originalitate. Cu cronica sa despre un copil din România în vremea comunismului, Marius Popescu Daniel ajunge în zonele profunde ale fiinţei. Încet-încet, se construieşte un frumos roman de ucenicie pentru viaţă“. Marius Daniel Popescu are patru volum de poezii publicate în România, iar prima carte de poezii în limba franceză s-a intitulat „4x4“. În 2004, Popescu a mai publicat volumul „Arrêts deplacés“, care a obţinut Premiul Rilke în 2006. În 2004, şoferul-scriitor a lansat publicaţia literară „Le Persil“ (trad. - „Pătrunjelul“).

AMINTIRI

MDP-ul, un prieten exuberant şi spontan


Marius Daniel Popescu - MDPul, cum îi spuneau prietenii lui de mai târziu - s-a născut în 1963 la Craiova (părinţii săi erau originari din satul doljean Băileşti) şi, până la vârsta de 14 ani, a locuit, pe rând, cu părinţii, cu bunicii şi cu un unchi al mamei sale. Apoi a urmat şcoala de silvicultură la Braşov, a făcut armata şi apoi şi-a continuat studiile la Facultatea de Silvicultură.

A fost în stradă în timpul Revoluţ iei din 1989, iar după căderea regimului comunist, chiar în 1990, a fondat revista „Replica“ - o publicaţ ie a studenţilor -, al cărei director a fost până a plecat în Elveţia.

Apropiat Grupului de la Braşov

Contactaţi de EVZ, câţiva dintre prietenii din România ai lui Marius Daniel Popescu şi-au exprimat bucuria pentru premiul cu care a fost recompensat. În perioada studenţiei, el s-a alăturat poeţ ilor din aşa-numitul „Grup de la Braşov“, din care făceau parte Caius Dobrescu, Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea.

„Primele poezii ale MDP-ului“, îşi aminteşte Caius Dobrescu, „erau influenţate de atmosfera de la noi, scria poezie narativă biografică şi avea o atracţie pentru zona de suferinţă şi mizerie umană“.

Caius Dobrescu îl descrie pe Marius Daniel Popescu drept „expansiv prin excelenţă, cu o energie debordantă“ şi descrie, cu simpatie, felul în care MDP-ul a ajuns în Elveţia: „După ’89 au început schimburile de experienţă între studenţii din Occident şi cei din România, a fost un val de entuziasm. Printre cei veniţi din Vest era şi o fată din Elveţia, Christine parcă, studentă la ştiinţe politice. Între Marius şi ea a fost dragoste la prima vedere, s-au căsătorit în două-trei săptămâni, apoi s-au mutat în Elveţia“.

Oltenii i-au speriat pe elveţieni

Nunta lui a fost de pomină, îşi aminteşte Marius Oprea, astăzi consilier al primului-ministru şi preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România. „A făcut nunta la Cozia şi a fost o petrecere foarte ciudată, cu olteni - toate rudele MDP-ului de la ţară - şi cu elve- ţieni, care s-au speriat foarte tare când s-a furat mireasa“, râde prietenul proaspăt premiatului scriitor. „S-au speriat şi când un unchi sau văr de-al MDP-ului, poliţist, le-a pus cătuşe celor doi miri, după care şi-a amintit că a uitat cheile acasă, la ţară. Dar un bunic de-al lui, care făcuse puşcărie politică, le-a deschis cătuşele cu o agrafă“.

Stabilit în Elveţia încă din 1990, Marius Popescu a păstrat legătura cu prietenii săi şi revenit de câteva ori în ţară. „Ultima oară ne-am întâlnit acum 4-5 ani“, spune Marius Oprea, „cred că a mai fost de atunci în România, dar nu ne-am mai intersectat, pentru că eu stau acum în Bucureşti şi pentru că el vine intempestiv, neprogramat. I se face dor de ţară şi vine fără să anunţe, să mai tragă câte-un chef, să-şi amintească de studenţie“.

Marius Oprea îl caracterizează pe prietenul său: „Mă bucur mult că a luat acest premiu. N-am avut în viaţa mea un prieten mai zvăpă- iat ca el“.

Marius Daniel Popescu s-a despărţit de femeia cu care s-a căsătorit la Cozia, acum fiind căsă- torit cu o artistă, Marie-José Imsand, cu care are doi copii.

Intră aici pentru a asculta câteva dintre poeziile lui Marius Dragoş Popescu, recitate de actorul Julien Burri.

from evz.ro

No comments: